Excerpt for George Cosbuc. Versuri by , available in its entirety at Smashwords

Cuprins

Despre George Coșbuc

Balade şi idile (1893)

Brâul Cosânzenii

Crăiasa zânelor

Dușmancele

El Zorab

La oglindă

Moartea lui Fulger

Nunta Zamfirei

Prahova

Rea de plată

Spinul

Trei, Doamne, și toți trei!

Vara

Fire de tort (1896)

Decebal către popor

Doina

Iarna pe uliță

În miezul verii

Ispita

Lupta vieții

Mama

Noi vrem pământ!

Prutul

Cântece de vitejie (1904)

Imnul studenţilor

Cântec ostăşesc

Dunărea şi Oltul

Cântecul cel vechi al Oltului

Oltenii lui Tudor

Golia ticălosul

Povestea căprarului

Coloana de atac

O scrisoare de la Muselim-Selo

Podul lui Traian

Paşa Hassan

Sus inima

Antume

Poetul

Pierirea Dacilor

Regina Ostrogotilor

Patria română

Scumpă ţară românească



Despre George Coșbuc

George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, satul Hordou din Districtul Năsăud, comitatul Bistrița-Năsăud, azi, comuna Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud; d. 9 mai 1918, București) a fost un poet, critic literar și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și deși este considerat un poet care a scris poezii ce se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul țărănesc Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calități îl recomandă pentru poziția pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simțul echilibrului și faptul că a scos în evidență partea solară, idilică, a sufletului țăranului român.

Opera

După cum însuși a mărturisit-o, Coșbuc intenționa să realizeze o epopee, astfel încât „baladele” și celelalte poeme luate din „poveștile poporului” pe care le-a scris, să capete „unitate și extensiune de epopee”. Deși nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziune unitară, alcătuind o monografie epico-lirică a satului românesc. Regăsim în creația sa natura românească, muncile câmpenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țărănească, revolta țăranului, experiența tragică a războiului, momente din istoria poporului român.

În descrierea naturii, deosebindu-se de V. Alecsandri (cel dintâi pastelist remarcabil în evoluția liricii românești), la Coșbuc obiectul evocării e omul pământului, peisajul având funcția de a-i oferi acestuia cadrul de manifestare, în tradiția poemelor lui Vergiliu și ale lui Hesiod, cu ale sale Munci și zile. G. Coșbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie, spectacolul lumii rurale relevând cadrul existențial și unele dintre îndeletnicirile țărănești tipice (Noapte de vară, Vara, În miezul verii, Iarna pe uliță). Natura este plastică și, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufletești. Viziune artistică din Balade și idile este unitară, poemele impunându-se prin prospețime și prin optimism, în legătură intimă cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic. Poetul surprinde în scene de o grație firească semnele tulburării erotice, jocurile și capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească și o instinctivă tactică erotică. Imaginea, esențializată, a psihologiei și a comportamentului erotic este recompusă prin reacțiile, gesturile și replicile eroilor. Se detașează din idile o anume simplitate a situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc, stilizat cu grație și simplitate. Dovadă a unei înzestrări clasice temperamentale, înclinată spre lumea obiectivă și nu spre atmosfera subiectivă, vocația poetului în descrierea naturii este desenul, în forma unor notații simple, neutre sub raport artistic, dar de o mare siguranță și expresivitate în mobilitatea percepției. Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții (Nunta Zamfirei) sau prin viziunea asupra morții (Moartea lui Fulger). Experiența tragică a războiului, momentele din istoria națională și revolta țăranului apar în sinteze poetice, reprezentative pentru psihologia noastră etnică și a filosofiei implicate în atitudinea românească în fața vieții și a morții. Coșbuc a creat o operă de sensibilitate românească, sinteză de autentică și originală substanță poetică și artistică.

Volume publicate

Blestem de mamă, Sibiu, 1885;

Pe pământul turcului, Sibiu, 1885;

Fata craiului din cetini, Sibiu, 1886;

Draga mamei, Sibiu, 1886;

Fulger, Sibiu, 1887;

Balade și idile, București, 1893;

Fire de tort, București, 1896;

Războiul nostru pentru neatârnare, București, 1899; ediție îngrijită și prefață de Andrei Gligor, Craiova, 1995;

Povestea unei coroane de oțel, București, 1899; ediție îngrijită și prefață de Teodor Vârgolici, București, 1992; ediția Iași, 1997;

Din țara Basarabilor, București, 1901;

Ziarul unui pierde-vară, București, 1902;

Dintr-ale neamului nostru, București, 1903;

Cântece de vitejie, București, 1904;

Superstițiunile păgubitoare ale poporului nostru, București, 1909;

Balade, București, 1913;

Drumul iubirii, București, 1916;

Povești în versuri, ediție îngrijită de Nicolae Drăganu, Sibiu, 1921;

Poezii alese, prefață de Mihai Beniuc, București, 1952;

Poezii, I-II, prefață de Dumitru Micu, București, 1953;

Despre literatură și limbă, îngrijită și prefață de Alexandru Duțu, București, 1960;

Versuri, prefață de Dumitru Micu, București, 1961;

Comentariu la „Divina Comedie”, I-II, îngrijită și introducere de Alexandru Duțu și Titus Pârvulescu, București, 1963-1965; în Opere alese, IX, ediție îngrijită de Gheorghe Chivu, prefață de și comentarii Alexandru Duțu, București, 1998;

Fire de tort. Cântece de vitejie, I-II, îngrijită și prefață de Mircea Tomuș, București, 1966;

Opere alese, vol. I-VI, îngrijită și prefață de Gavril Scridon, București, 1966-1982, vol. VII-IX, ediție îngrijită de Gheorghe Chivu, prefață de și comentarii Alexandru Duțu, București, 1985-1998;

Opera poetică, I-II, Chișinău, 2000;

Scrieri alese, îngrijită și prefață de Gavril Istrate, Iași, 2001.


Sursa wikipedia.org



Balade şi idile


Purchase this book or download sample versions for your ebook reader.
(Pages 1-6 show above.)